Eliberati sarutul de ignoranta gardienilor

Intre ilegal si inacceptabil
Acelasi text de lege negru pe alb, aceleasi fapte, insa pe care doar subiectivismul le poate vedea in doua interpretari total diferite.

O emotie, o tresarire, o strangere de mana si un sentiment impartasit printr-un sarut discret intr-un parc. Absolut nimic iesit din comun, e ceva ce vezi in fiecare zi peste tot si nu te mai surprinde deloc.

Doar ca acum era vorba de doi barbati, ceea ce pentru multi schimba totul. Aceleasi gesturi pe care pana acum le ignorai si treceai mai departe fara sa intorci macar capul, acum par de-a dreptul revoltatoare. Iar atunci cand tocmai cei a caror datorie e sa asigure linistea si siguranta fiecaruia decid sa interpreteze legea dupa bunul plac, ma incumet sa spun ca exista o problema.

Din pacate sunt multe cazuri in care exact cei care ar trebui sa iti inspire incredere, gardienii publici, se lasa condusi de propria ignoranta si homofobie, rastalmacind cuvintele, gesturile si de ce nu, pana si textul legii, doar pentru a isi vedea satisfacuta setea de a face "dreptate".
Incepand din momentul in care articolul 200 a fost abrogat, o parte din acesti oameni pusi in slujba legii au pornit o vanatoare de vrajitoare impotriva minoritatilor sexuale, invocand articole de lege rastalmacite si interpretate intr-un mod cat se poate de subiectiv, utilizandu-le ca pretext pentru amenzi de altfel.

"Constituie contraventie [...] savarsirea in public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare [...]" (Legea nr 61/1991 art. 2 lit. a privind sanctionarea faptelor de incalcarea unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice, modificata prin Legea nr 169/2002).

Aceleasi gesturi de exprimare a unor sentimente, in public, sunt considerate absolut normale, firesti daca e vorba de doua persoane de sex opus, dar absolut revoltatoare, inadmisibile si de buna seama chiar obscene daca vorbim de doua persoane de acelasi sex. Adica, potrivit legii constituie contraventie. Acesta e modul unora de a gandi, evident absolut subiectiv si bazat pe o atitudine de discriminare greu de prins in cuvinte si absolut imposibil de inteles.

Acelasi text negru pe alb, aceleasi fapte, insa doar subiectivismul le poate vedea in doua interpretari total diferite. Iar intr-o societate in care aceleasi responsabilitati, aceleasi indatoriri si aceleasi obligatii sunt in egala masura pentru toata lumea, vi se pare inadmisibil de considerat ca si aceleasi drepturi ar trebui sa fie in aceeasi masura valide pentru toti?

Si aici nu ma refeream decat strict la dreptul de a fi privit, perceput si inteles dupa aceleasi etaloane si stachete.
(wbc)